"Din ceas, dedus, adancul acestei calme creste,
Intrata prin oglinda in mantuit azur,
Taind pe inecarea cirezilor agreste,
In grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridica insumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
Meduzele cand plimba sub clopotele verzi,
- Ion Barbu -
I leave home at seven
Under a heavy sky, I ride my bike up, I ride my bike down
November smoke and your toes go numb
A new colour on the Globe
It goes from white to red, a little voice in my head says oh, oh, oh
I know it, I think I know it from a hymn
They've said so, it doesn't need more explanation
A box to open up with light and sound
And if you don't
You're on your own
11 comentarii:
Bucurestiul e un oras foarte fain daca sti cum sa-l privesti. apropo, se termina luna noiembrie. de cate ori ai vazut filmul? :)
suntem doi oameni frustrati:))
niceee.tk care
daca am fi fost fata-n fata, ti-as fi dat cu ceva in cap la replica "e mai comod"...
frumoase cadre!
Atat de frumoase fotografiile , tind sa te poarte spre zari dorite de omul obosit de asfalt.
Felicitari!
bella serie felicidades, un saludo
aha,am inteles acum. ma bucur. :)
poetic reflections....
you are an artist painter...
i love the dreamy colors...from white to red...superb..
foarte foarte faine reflexiile
Aaaaaaaaaaaa... Ion Barbu... Da, frumos... l-a prelucrat puțin pe Platon aici!... Calculat și totuși atât de poetic...
Trimiteți un comentariu