Hipioti si bolsevici, o piesa care iti lasa ceva.
Mi-e somn...nu pot sa gandesc acum, oricum eu m-am regasit intr-unul din personaje. Ca si temperament si chiar mod de gandire si de a actiona - evident, cine ma cunoaste stie ca in Jeff :).
O sa postez cateva fotografii din piesa, primele mele fotografii de teatru :) dar cel mai mult mie imi plac ultimele fotografii, din momentul in care s-a terminat spectacolul si sub aplauzele publicului actorii, in special tipa (,,Star") si-au exprimat emotia, multumirea, chestia pe care doar un actor o simte dupa ce si-a terminat piesa si este aplaudat.
Eu ii apreciez din tot sufletul, pentru ca nu e usor sa iti faci un mod de viata dintr-o pasiune. Imi imaginez curajul si increderea care i-au salvat in urma oricaror descurajari sau momente grele legate de cariera lor:). Nu e usor sa fi actor. Oricum ei traiesc, si oricine alege sa faca o cariera din paisune, va avea mai multe momente in care traieste decat momente in care pur si simplu exista. A trai... include mult mai mult decat a exista pur si simplu pe fata pamantului.
Mai multe detalii despre ei...aici
Aici urmeaza partea cea mai expresiva :), de care vorbeam anterior. Nu trebuie decat sa privesti ochii aia si intelegi tot. De fapt nu intelegi. Simti! - acelasi lucru se intampla si cand au jucat nu vreau sa se inteleaga ca au fost expresivi doar la sfarsit :)) dar mie mi-a placut privirea asta din final pentru ca asta sunt ei de fapt. Face parte din viata lor reala. Ne lasa o portita sa intelegem restul...
De ce am ales noi asta?
De ce sunteti voi aici?
De ce ne priviti?
New Romantic (Explicit) - Laura Marling
5 comentarii:
Momentul aplauzelor este unul foarte important daca vrei sa vezi omul din spatele actorului. Poti intelege foarte multe despre felul de-a fi, despre modul cum isi duc existenta. Imi place sa observ actorii la aplauze si sa vad care-i om si care e actor si in acele momente. App.,ai o parere despre actori mai buna decat mine.
si eu am SIMTIT.
the beatles - i've just seen a face [:d for you]
e o meserie fina.
wow!nici nu stii cat ma bucur sa vad o postare despre oamenii astia pe un blog pe care-l rasfoiesc pt prima oara si sa vad ca au impresionat(nici nu stiu cum ar fi putut sa n-o faca).am avut minunata ocazie sa lucrez cu cel care a adus pe scena piesa asta,Felix Crainicu,si tin sa spun ca nu avea cum sa nu iasa ceva genial din munca oamenilor indrumati de el(Ela-care observ ca te-a impresionat in mod deosebit;;),Lari si Mihai)
geniala poza in care parul Elei 'pluteste' :)
apropo...Lari v-a demostrat si voua conditia lui fizica?adica v-a facut flotari la final?;;) :P
Trimiteți un comentariu