Curaj

Timid...

intre Tine 

si intre Timp

imi intind Inima 

pana la Ingeri,

ma intorc catre Cer

si invat a-ti Vorbi

prin Cuvant,

caci mi-e rusine de Sacru

si sunt timid de Iubire,

acum cand am Vazut Vederea.

ce smerita-i Iubirea,

atunci cand e Vie.

ce-ntelept e Amorul,

ce Sacru...

ce Simplu...

Curajul 

plonjarii in Neuitare

in Absolut.

        

...ce curaj timid

e iubirea !

Patrunsa

In munte ma duc
si ma cufund in verde.

Mirosul ud de ferigi
imi fecunda mintea
cu replici olfactive
ale regnului fractal.

Mai adanc...
mai adanc,
patrund in Taina -
si inteleg ca Taina e doar Una.

Iar de aici -
din Taina Tainei,
nu-mi mai e Dor,
caci eu sunt Insusi Dorul Ancestral.