Forta salasluieste in cele mai firave structuri. Forte mici intr-un numar infinit de mare. Asa...asa cum sunt frunzele unui arbore. Ele confera verticalitatea, ele sunt motorul ascensiunii sevei, frunzele sunt cele care sorb. Fiecare cate putin. Fiecare contribuie prin smerenia sa. Asceza fotosintetica...
Ele sunt cele cu care copacul imbratiseaza lumina, cu ele respira....si tot in ele isi are hrana. In ele se naste fructul si tot in ele se naste lemnul. In ele lumina metamorfozeaza pamantul si apa, le aduce la viata. Universul vegetal e loc de intalnire intre cer si pamant, sinapsa intre corpuscul si unda, intre vazut si nevazut, materializarea luminii corpusculare, mireasma luminii unduitoare, umbra, urma, Martorul neschimbat al Evei si al lui Adam.
(Asa este si omul. O frunza in Biserica. O frunza in Arborele Vietii care cheam tarana, apa si aerul la lumina pentru a le da viata.)
Sa-ti spun ceva...
In soapta...sa nu acoperim ingerii.
Am sa iti spun tot ce stiu cu adevarat,
tot ce simt cu adevarat,
si tot ce exista in Realitate.
tot ce fac,
tot ce am fost si voi fi in Vesnicie,
tot ce Sunt...
este sa te iubesc -
si prin tine
iubesc toti Oamenii
si intreaga Creatie.
Cel Necreat este Inima noastra,
Inima in care noi ne avem inimile,
Viata
________________________
Doar Iubirea ne poate Necrea
Existena.
