Odihna

Acum...
Sunt mai tacut decat muntii -

Ma odihnesc in pace si-n dor.

Dinamica unui gand

Cu creasta, muntele zgarie vantul.
Cu suflarea, vantul mangaie pamantul.

Vantul vine de sus si se misca pe orizontala,

Muntele vine de jos si se inalta pe verticala -

Intretaierea lor nu mai e intretaiere.

In varf de munte

E punctul de sprijin al Miscarilor lor.
Aici se naste o noua geometrie
In care formele sunt Vii.

Isichia - Dobrogea

Dex:

Vad - 1. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale;p. ext. loc de scăpare, de salvare; loc de trecere prin apă de pe un mal pe altul 2. Țărm, mal, liman.....etc

Pornind de la semnificatia cuvantului vad si de la trairile pe care le-am avut la Vadu pot spune cu cea mai mare usurinta ca este vorba de fapt despre un loc de trecere intre doua Lumi. Lumea iluziei si a rutinei in care traim zilnic si Lumea Realitatii Pure in care Natura ti se releva in modul ei firesc in care Omul e Participant la dialogul dintre Divin si Creatie, nu doar martor... Aici inveti ce poti cere Cerului si chiar ti se da.

Ajuns aici, linistea ti-e singurul partener astfel incat tot ce poti sa mai auzi, vine doar din interiorul tau. E locul in care te auzi, e locul in care inveti sa-ti linistesti cele 5 simturi ale materiei insa dai ascultare altor simturi pe care nici nu stiai ca le ai dar pe care Natura ti le dezvaluie bland. Aici inveti sa dai ascultare unor niveluri ale Fiintei tale pe care poate doar in copilarie le-ai perceput dar au fost date uitarii - si nici nu le-as numi niveluri... e vorba pur si simplu de profunzimi ale fiintei, de structura ta in Sine.

Am cunoscut locul de trecere intre clipa si vesnicie pentru ca orice moment poate deveni memorabil, iti poate aduce experiente ce deschid noi dimensiuni ale fiintei tale, noi spatii de explorare ale existentei care reduc totul la o viata mult mai simpla dar foarte complexa...

Aici am invatat sa ma trezesc si sa ma culc cu soarele odata, la rasarit si la apus, atunci cand delfinii s-au aratat de fiecare data. 

Aceleasi trairi le poti avea oriunde, acolo unde Linistea iti Vorbeste, nu doar la Vadu, insa aici Natura poarta o masca arida, ce te determina pe tine sa o inlaturi. In orice loc te cheama dar nu iti ofera nimic palpabil sau vizibil, insa iti indica alte simturi. Peisajul e monoton la prima vedere dar sub uniformitatea lui se ascunde o diversitate neinchipuita. Priveste pana vei vedea ceea ce este nu ceea ce stiai deja.

                             

                                Tarmul

Ma aflu la intalnirea dintre munte si mare

Eu sunt pauza dintre valuri, linistea apei...

Nu sunt nici muntii, nici marea,

Sunt cel ce le priveste intalnirea.

Muntii si marea nu se lovesc unul de altul

Cum am crezut pana acum,

Ei se intalnesc in mine -

Privirea mea e locul intalnirii lor curate.

Si ochii....

Vreau sa-mi fie demni de puritatea intalnirii lor

Sa-mi fie curati ca ziua

Si senini ca noaptea

Sa gazduiesc in privirea-mi limpede rasaritul si apusul...

Asculta putin cum marea ii sopteste tarmului iubire...

Nu ma regasesc in soapta lor

Dar soapta lor o regasesc in mine...

A mai fost candva, dar altfel -

Sigur a mai fost...

Inima-mi cunoaste muntele si marea

Caci inima mi-e intalnirea lor

Asa...ca o cochilie

In care marea-nvarte roca muntelui intr-un vartej.

Rasaritul si apusul se intalnesc in tine.

M-ai ademenit in jocul tau timid
Si-n joaca privirilor noastre tacute
Mi-am regasit dorul de codru...

Porti in adancul ochilor un miracol etern
In care... incape Creatia insasi.
Imi pare ca...
Tot universul isi odihneste cuvantul si tacerea in tine.

Rasaritul si apusul se intalnesc in tine,
Ca doua priviri, ale aceluiasi Soare -
Rasaritul la venire, apusul la plecare.

Cu fiecare privire vii si pleci in acelasi timp, sau in altul -
Iar eu vin si plec odata cu tine intre Paradis si Pamant.

Privindu-ma imi dai marea si muntii in dar,
Ochii-ti par a fi privit Lumea inca de la Inceputuri.
Poate ca de atunci ii stiu...
Cand ma privesti, totul imi e clar.

Ego

Ma dezbrac de mine -
Cel ce m-am dat Lumii sa ma-mbrace.
Ma las bland sa plutesc pe lacul de munte...

Nu imbrac haina noua,
Naparlesc doar.
Ma lepad de haina nevoii lumesti

E mai grea ca muntii
E mai grea ca timpul
Lumea mi-a pregatit-o dinainte sa vin...
Eu o lepad inainte sa plec.

Acum, nevoia tace...
Voia insa,
Imi spune sa nu ma mai las imbracat
Caci eu trebuie sa-mbrac Lumea cu mine
Si sa o prefac.

Nu mai port nimic -
Ma las purtat de apa Vietii
In voia Fiintei, la zorii diminetii.