Suflare de Viata

Imi ascult inima cum bate
simt ca e Altceva,
nu mai simt ideea de dincolo -
acel Dincolo...

Traiesc clipa de Dincoace.
Simt ca vine spre mine,
simt ca aici e rostul tuturor.

Suflarea Ta se Odihneste inca
In inima mea.

Octombrie

Calea imi este intregul,

In toate partile ma desfasor,

Dincoace de mine,

Dincolo de dor....

Dincolo de mine,

Dincoace de dor...

Brotherhood...

                                                         

Religia, Stiinta, Arta...

A fi om e simplu...

Arta, Stiinta, Religia... sunt aceleasi strigate catre Creatie si Divin.

Omul a invatat insa doar sa strige si a uitat sa raspunda....

Cu sufletul descult...

Am alergat prin codru cand eram copil...

Am alergat pe plaja,

Am alergat pe pamantul tanar al deltei,

Am alergat lebede si gaste dorind sa le intrec zborul -

Intre apus si rasarit
Am alergat in vis pe Calea Lactee.

Bolta mi-era Pamantul,

Pamantul mi-era cerul...

Departe de orice vis,

Aproape de unica Realitate

Am renuntat sa mai alerg -

Acum pasesc cu sufletul descult prin iarba de acasa...

Unde ti-e mirarea?

Inca ma intreb daca mai privim acelasi apus...
Daca mai ridici macar ochii spre cer cu mirare
Sau daca sub talpa Pamantu-ti mai tresare;
Daca esti destul de aproape
Incat sa ne-atinga acelasi vant, aceeasi ploaie.

Cat timp o fi trecut de cand nu am privit acelasi nor...
Nu stii, nici nu te-ntrebi...
Nici eu n-as sti sa-ti mai raspund -

Ma bucura gandul ca stam totusi sub acelasi cer
Si ca... indiferent ca-i apus sau rasarit privim acelasi soare.

Nu mai conteaza cand...
Acum, conteaza sa...!

Conteaza sa ridici inca ochii catre cer cu mirare
Chiar daca uiti de nori sau de soare...
Macar catre cer sa privim candva impreuna
Si el ne va spune ceva...

Va starni o furtuna blanda iertatoare...
Iar drumurile noastre chiar de vor fi doua
Se vor incalzi sub acelasi soare...

Florile deltei...

Florile deltei m-au intors catre sus,

Drumul spre mare la un apus

Mi l-a dat cantecul tau.

Mai 'nalt ca vantul,

Mai sarat ca marea,

Dar dulce si bland -

Cantecul tau e si gingas si puternic

Intre munte si mare imi prinde inima,

In valul libertatii ma poarta,

Ma renasti in zborul dorului neinceput.

Florile deltei iti canta in par,

Asa infloreste dragostea plina de arsita verii,

Plina de seceta tacerii si de setea de dor...

Buimac de-atata soare...

Ma odihnesc la un apus

Intre soapta ta si mare.

Buimac de floarea de cicoare,

Buimac de tine sunt -

Si ma numesc Albastru-ti Dor.

Ne suntem unul altuia Chemarea...
Ne suntem lutul,
Ne suntem focul,

Arsa inima-mi sub soare cand nu stiam ca te iubesc

Si-acu arde soarele sub doru-mi ghemuit la piept.

____________________________________

Dorul e Vatra Creatiei...

Odihna

Acum...
Sunt mai tacut decat muntii -

Ma odihnesc in pace si-n dor.

Dinamica unui gand

Cu creasta, muntele zgarie vantul.
Cu suflarea, vantul mangaie pamantul.

Vantul vine de sus si se misca pe orizontala,

Muntele vine de jos si se inalta pe verticala -

Intretaierea lor nu mai e intretaiere.

In varf de munte

E punctul de sprijin al Miscarilor lor.
Aici se naste o noua geometrie
In care formele sunt Vii.

Isichia - Dobrogea

Dex:

Vad - 1. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale;p. ext. loc de scăpare, de salvare; loc de trecere prin apă de pe un mal pe altul 2. Țărm, mal, liman.....etc

Pornind de la semnificatia cuvantului vad si de la trairile pe care le-am avut la Vadu pot spune cu cea mai mare usurinta ca este vorba de fapt despre un loc de trecere intre doua Lumi. Lumea iluziei si a rutinei in care traim zilnic si Lumea Realitatii Pure in care Natura ti se releva in modul ei firesc in care Omul e Participant la dialogul dintre Divin si Creatie, nu doar martor... Aici inveti ce poti cere Cerului si chiar ti se da.

Ajuns aici, linistea ti-e singurul partener astfel incat tot ce poti sa mai auzi, vine doar din interiorul tau. E locul in care te auzi, e locul in care inveti sa-ti linistesti cele 5 simturi ale materiei insa dai ascultare altor simturi pe care nici nu stiai ca le ai dar pe care Natura ti le dezvaluie bland. Aici inveti sa dai ascultare unor niveluri ale Fiintei tale pe care poate doar in copilarie le-ai perceput dar au fost date uitarii - si nici nu le-as numi niveluri... e vorba pur si simplu de profunzimi ale fiintei, de structura ta in Sine.

Am cunoscut locul de trecere intre clipa si vesnicie pentru ca orice moment poate deveni memorabil, iti poate aduce experiente ce deschid noi dimensiuni ale fiintei tale, noi spatii de explorare ale existentei care reduc totul la o viata mult mai simpla dar foarte complexa...

Aici am invatat sa ma trezesc si sa ma culc cu soarele odata, la rasarit si la apus, atunci cand delfinii s-au aratat de fiecare data. 

Aceleasi trairi le poti avea oriunde, acolo unde Linistea iti Vorbeste, nu doar la Vadu, insa aici Natura poarta o masca arida, ce te determina pe tine sa o inlaturi. In orice loc te cheama dar nu iti ofera nimic palpabil sau vizibil, insa iti indica alte simturi. Peisajul e monoton la prima vedere dar sub uniformitatea lui se ascunde o diversitate neinchipuita. Priveste pana vei vedea ceea ce este nu ceea ce stiai deja.

                             

                                Tarmul

Ma aflu la intalnirea dintre munte si mare

Eu sunt pauza dintre valuri, linistea apei...

Nu sunt nici muntii, nici marea,

Sunt cel ce le priveste intalnirea.

Muntii si marea nu se lovesc unul de altul

Cum am crezut pana acum,

Ei se intalnesc in mine -

Privirea mea e locul intalnirii lor curate.

Si ochii....

Vreau sa-mi fie demni de puritatea intalnirii lor

Sa-mi fie curati ca ziua

Si senini ca noaptea

Sa gazduiesc in privirea-mi limpede rasaritul si apusul...

Asculta putin cum marea ii sopteste tarmului iubire...

Nu ma regasesc in soapta lor

Dar soapta lor o regasesc in mine...

A mai fost candva, dar altfel -

Sigur a mai fost...

Inima-mi cunoaste muntele si marea

Caci inima mi-e intalnirea lor

Asa...ca o cochilie

In care marea-nvarte roca muntelui intr-un vartej.

Rasaritul si apusul se intalnesc in tine.

M-ai ademenit in jocul tau timid
Si-n joaca privirilor noastre tacute
Mi-am regasit dorul de codru...

Porti in adancul ochilor un miracol etern
In care... incape Creatia insasi.
Imi pare ca...
Tot universul isi odihneste cuvantul si tacerea in tine.

Rasaritul si apusul se intalnesc in tine,
Ca doua priviri, ale aceluiasi Soare -
Rasaritul la venire, apusul la plecare.

Cu fiecare privire vii si pleci in acelasi timp, sau in altul -
Iar eu vin si plec odata cu tine intre Paradis si Pamant.

Privindu-ma imi dai marea si muntii in dar,
Ochii-ti par a fi privit Lumea inca de la Inceputuri.
Poate ca de atunci ii stiu...
Cand ma privesti, totul imi e clar.

Ego

Ma dezbrac de mine -
Cel ce m-am dat Lumii sa ma-mbrace.
Ma las bland sa plutesc pe lacul de munte...

Nu imbrac haina noua,
Naparlesc doar.
Ma lepad de haina nevoii lumesti

E mai grea ca muntii
E mai grea ca timpul
Lumea mi-a pregatit-o dinainte sa vin...
Eu o lepad inainte sa plec.

Acum, nevoia tace...
Voia insa,
Imi spune sa nu ma mai las imbracat
Caci eu trebuie sa-mbrac Lumea cu mine
Si sa o prefac.

Nu mai port nimic -
Ma las purtat de apa Vietii
In voia Fiintei, la zorii diminetii.

Zori

Zorii anunta clopotele luminii,

Sunet nemarginit mi-e bataia inimii

Ce-si intrece ecoul ca sa te mangaie.

Porti catre rai porti in priviri

In drumul meu spre iubire, imi caut privirea-mi.
Ochii mei sunt in ochii tai.
Spre inima direct - privirea ta-mi trimite Miscari ale Fiintei,
Mangaieri peste timp.

Privirea ta are Voie buna,
Are Voie sa-mi atinga inima,
Caci in ochii tai nu vad doar culori,forme, umbre si volume.
Departe de Lumina ce o porti in ochi,
Eu vad Viata si Lumina Viului vindecator.

Pacea inimii ce-ti canta linistita
Iti limpezeste ochii,
Asa reversi asupra mea Lumina Nevazuta,
In ochi ai porti deschise catre Necuprins
Caci tu...

Porti catre Rai porti in priviri.

Tarmul

Ma aflu la intalnirea dintre munte si mare
Eu sunt pauza dintre valuri, linistea apei...
Nu sunt nici muntii, nici marea,
Sunt cel ce le priveste intalnirea.

Muntii si marea nu se lovesc unul de altul
Cum am crezut pana acum,
Ei se intalnesc in mine -

Privirea mea e locul intalnirii lor curate.
Si ochii....
Vreau sa-mi fie demni de puritatea intalnirii lor
Sa-mi fie curati ca ziua
Si senini ca noaptea
Sa gazduiesc in privirea-mi limpede rasaritul si apusul...

Asculta putin cum marea ii sopteste tarmului iubire...
Nu ma regasesc in soapta lor
Dar soapta lor o regasesc in mine...
A mai fost candva, dar altfel -

Sigur a mai fost...

Inima-mi cunoaste muntele si marea
Caci inima mi-e intalnirea lor
Asa...ca o cochilie
In care marea-nvarte roca muntelui intr-un vartej.

Stau Frumos la 23

Am atins anii,
ma mangaie Cuvantul deplin.

Summer Words...