in aeru-mbatat de zorii proaspeti
ma catar sa vanez un pic
doruririle calatoare
ce-mi innoureaza cerul din priviri.
dar aripile lor iuti imi pacalesc arcul obosit
si-n loc sa-mi curat cerul de stoluri de doruri
il pricopsesc cu altele mai mici...
obosit si imbatat de fiecare noapte
de-apusuri sangerii romantizate-n stol
de rasarituri dornice si ele
dar nu de dor...
ci de-un senin amor,
cedez in Taina dorul
caci oricum nu-l pot prinde...
si fuge, moare...speriat de o iubire clara
ce vine! nu se-ascunde!
si nu umbla-n stol!
caci n-a-nvatat sa umble,
Ea zboara in inalturi...
si-l sperie pe dor.
Ea, este un zmeu cu panze blande,
ce-mi indulceste cerul din priviri.
Un zmeu...
'naltat de doua inimi transparente
unite intr-un ceas deschis.
Aici cad stanci de pe inima mea...
se prabubsesc intr-o mare frumoasa
si tu iti risti trupul de om in fata stancilor imense
ce te pot zdrobi...
le muti cu trupul
privindu-ma, atingandu-ma,
sarutandu-ma...
le prinzi cu sufletul
cunoscandu-ma, intrbandu-ma, iubindu-ma...
si le pui cu blandete la baza inimii mele
promitandu-mi ca acum,
inima dezvelita nu-mi va mai fi lovita de nici o furtuna.
dezbraca-ma de piatra,
de stanca...
lasa Soarele sa curga pe mine
bucura-ma! bucura-te!
aluneca-mi pe sub piele!
invige-mi frica de zboruri inalte!
si du-ma in marea de stele
pe inorogul meu alb submarin.
intre doua cuvinte sta ascunsa tacerea in care ne-am cunoscut,
intre doua atingeri sta expus portretul realitatii senzitive,
intre buzele tale atarna ghetarii curati din sud si din nord,
intre privirile noastre se joaca eterul....
logica moare pentru o clipa...
stim pur si simplu ca,
frumusetea rasare din soapte si creste cu muzica si linisti.
ne-a logodit eterul...
si-a lasat totul intr-o mare tacere
dar eu trag marea tacere dupa mine in in valuri si stoluri
si sparg muntii in mii de nisipuri rotunde si vii
care sa nasca povesti miscatoare in lumile deltei
cu apa ce-mi sade-n privire,
cu vantul ce-mi zburda din par
cu focul cel bland din cuvinte
eu renasc muntii din batranele stanci....
in pamanturi noi ale deltei
in mistere adanci ale marii...
iti fac pamanturi noi si vii
pe care tu sa-ti undui valurile,
sa-ti versi furtunile...
sa-ti uiti comorile...
vreau sa-mi tragi pamantul in adancurile tale,
sa-l sclazi in mistere
si-n flori minerale ce rostesc tacere
sa plantezi in mine eterul ascuns intr-o scoica...
vulcanic, sarutul dintre nopti si zile
dintre valuri si maluri
dintre tine si mine
tuna cerul, fulgera marea, scutur nisipul
fuga nu mai e fuga...
clipa nu mai e clipa
veacul indica un orizont insolat de inimi fierbinti
vindecat doar cu lacrimi termale
nascute din sarutul vulcanic...
lava, larva de stele,
iele, sirenele, vad c-au fugit din padure si s-au ascuns in mare
dar vin dupa sufletul meu ce se plimba pe-un cal alb de mare
caci tu le-ai trimis sa-mi puna cununa sfintita de trei rasarituri
un rasarit de soare
un rasarit de luna
si-un rasarit de inima buna...
