Echilibrul din mare

uneori raman doar cu umbra
si cu chipul obosit.
atunci, incetez sa ma mai misc,
respir adanc si le inlatur.
imi dau umbra la o parte
si-mi scot chipul obosit
ca pe o masca grea.

si trupul tot -
mi-e apa cu sare,
apa de mare,
apa cu sare din miezul pamantului
incarcata cu linistea vie
a necunoscutului...

si vantul proaspat
e incarcat cu sare,
ma arunc peste valuri
respirand echilibrul din mare...

Muzica

Saptamana asta la ateneu s-a cantat concertul asta....si m-a dat pe spate:X mai ales inceputul. aici insa nu se compara cu cel ascultat direct in sala.:) dar oricum...

Text(nu e poezie dar e aranjat asa ca sa fie mai aerisit) :

Lumea a fost creata in sapte etape, din iubire
si odata cu expresia fortei iubirii
s-a nascut pentru prima data muzica.

muzica exista doar prin iubire.
este o informatie spirituala ce organizeaza
armonizeaza, regenereaza si vindeca.

in Universul pe care il cunosc eu...
doua sunt instrumentele organice supreme:
glasul uman si al balenelor.

Omul este dorinta Universului de a canta
la fel ca si pasarile,
delfinii,
oceanul,
vantul,
sau stelele.
insa spre deosebire de ele,
omul mai este ceva...
Omul este dorinta Universului de a se asculta....

in muzica sta toata stiinta,
tot secretul materiei, energiei, informatiei,
al lumii de astazi.
muzica este aceea
care este simtita la fel in tot Universul.

si cred ca Universul canta
si atunci cand tace...


ceea ce e bolduit este esential pentru mine:) sunt subiectiv:D.

inceputurile iubirii pentru mine in momentul asta seamana cu intervalul 00:00-01:10 al acestui concert:

La tarm...

Sub ploaia indoita de vanturi
si tradata de soare
astept sa-mi strangi gandurile cu mana
si sa le arunci in mare...

afla-te aici
si-opreste-ma sa ma topesc in ploaie,
caci mai raman din mine doar...
gandul la tine,
gandul la tine
si
gandul la tine...

hai te rog aici!
si mintea va putea sa-mi taca.
mi-e dor sa-mi taca mintea pentru tine,
sa nu mai strige!
sa nu mai strige...

si sper ca undeva existi in lume
si ne-om intalni vreodata...

Dupa crepuscul...

Si-am ramas acum pe varful pajistii alpine,
doar noi doi
si cerul...
care isi coboara norii sub privirile senine
si sub soarele de seara
ce se-ascunde dupa piscuri.

in linistea nemuritoare
apare-o pauza cu sunet -

- greierii ascund prin iarba
simfonii ce cheama noaptea
sa ne-ndemne la atingeri
si la zambet.

si stam imbratisati
pe varful pajistii alpine,
sub cerul negru intrerupt de stele
asemeni gandurilor noastre
intrerupte de tacere.

si cand respiri si tu si eu
privind acelasi meteor,
simtim in piept...
gustul senin al cerului nemuritor.

si ne legam asa pe veci
prin intime trairi sincronizate
la care martor viu ne este
Universul, asta noapte...

Sa te invat linistea...

As vrea sa ma lasi sa te-nvat linistea…
Sa stam impreuna in tacere
Ascultand unviersul cum bate prin inimile noastre,
Ascultand iubirea cum canta prin soapte,
Si pulsul cum iti reduce tacerea la atingeri calde…

Sa te invat din nou sa respiri,
Sa simti,
Sa dormi fara frica…
Sa iubesti cu incredere,
Sa gusti sunetul tacerii...
Si-al noptilor cu luna plina,
Sa te dezbraci comod de orice haine,
Si sa te scalzi in ochii mei
Cu priviri sincere si calde…

Lasa-ma sa-ti arat parfumul iubirii
Ascuns in tine…
Da-mi voie sa trec de priviri,
Sa pot sa ma uit mai departe...
In ochii tai adanci si tristi
Care ma cheama totusi,
In care ascunzi ceva
Ce mie-mi pare neatins,
Nedescoperit inca de nimeni...
O liniste usoara in care-as vrea sa ma arunc
Si sa plutesc
Si de acolo, din linistea ta din adancuri
Sa-ti spun in soapta:
Te iubesc!

Nud universal

Brazii ma striga din nou
cu glas rece si proaspat
si stanca ma cheama pe varfu-i
de granit.

ma cheama toate sa ma dezbrac
in mijlocul apelor
al vantului
al focului solar
si-al lunii albastre

si stau pe stanca rece
o clipa cat un veac,
lasandu-mi nudul sa curga peste prapastie
fara sa cad.

si singura haina ce-mi tine de cald
este privirea Universului
plina de adevar si har.

si doar prin ochii Universului
pot sa vad ceva...

real.

Fiord...

Inchis de zgomote mentale
blocat de traficul ideii,
izbucnesc in strigat sideral
ce-mi amana haosul mental

un strigat de putere.
plin de praf si manifest
se pierde ca nimicu-n umbra
si ma lasa liber
sa plutesc.

strigatul meu e un urlet
de ghetar greoi si plin
ce se varsa-n mare
iar eu sunt valurile moi
care il sparg fara crutare!

si-n urma strigatului meu
ramane-n mine-o vale lina
scaldata de-adieri mereu
si de soare senina...

Parfum de tei si contrabas

In pat cad stropi de ploaie
adusi de vantul ratacit.
te privesc ascultand concert de contrabas
si teii de afara ma cheama -
spre tine.

Ma ridic peste cearsafurile reci si albe,
vin incet, te privesc timid
si ma asez pe scaun langa tine, la fereastra.
te adulmec,
iti ating discret privirea cu un zambet
si pielea de satin,
si buzele, si fruntea -
iar vocea iti vibreaza intim…

Imbratisati pe scaunul de la fereastra
ne uda norii,
ne bate vantul,
ne-mbata teii,
ne iubim...

Si stam asa imbratisati si goi
pe scaunul de la fereastra
ca o statuie vie si plouata
si stam un ceas,
doua,
un bis de contrabas, un bis, un bis…
o ploaie,
un apus si-o noapte cu furtuna
si amortim asa…

Statuie intima.
ne fulgera,
ne tuna!

Iubirea n-are umbra...

din categoria textelor mai vechi(acum doi ani) pe care am inceput sa le postez:

E ora mea de somn
furata ca de fiecare data de vidul din mine,
de golurile false pe care le accept.

si-atat de reci sunt golurile incat incep sa cer...
sa caut sa le umplu
cu raspunsuri, fantezii, placeri.

si-ar fi atat de simplu sa renunt la toate dac-as stii ca-n loc de singur,
te-as stii aici pe tine,
sa te rasfat!
si sa-mi raspunzi prin rasete galagioase si zambete timide...
atat mi-ar fi de-ajuns sa umplu vidul care ma cuprinde.

as vrea sa-ti umplu golurile toate dezgolindu-te de masti si falsuri,
sa ramanem impreuna doar noi doi,
dezgoliti de orice haina...

iubindu-ne-n lumina fara s-avem umbra...

Sunet plin

Stau in camera intunecata…
Si ascult ultimul cantec trimis de tine.
Soarele abia s-a ascuns sub norii reci ce curg acum pe casa…
Iar eu,
Din tot ce sunt mai simt doar tunetul furtunii
Si restul… se-amana in tacere, intre ziduri…

Dar intre aste patru ziduri
Se dezlantuie tot cerul
Tot miezul furtunii calde
Se-agita mocnit in mine si afara

Parca e mai dulce dorul cand il las sa-l fure vantul
Si sa-l racoreasca ploaia…
Dar tunetul mi-l sperie prea tare
Si se-ntoarce sa se-ascunda-n mine
Mai adanc….

Si ma doare tunetul furtunii
Cand sunt singur…

Prezentul

Am impresia ca-i luni, dar nu e...
si luni? ce e?
luni e tot un azi
indiferent ca-i miercuri, joi sau vineri
e tot un azi...

si nu mai cred in zile caci trec...
cred doar in prezent,
el e continuu si azi si maine.
nu mai cred
nici in ore, nici minute...
nici secunde.
nimic nu iti poate masura prezentul.

Prezentul e mai mult decat o stare temporala,
este o dimensiune spirituala.

Un drum...

Cand vrei sa te misti si nu ai spatiu destul
te intorci la cuvinte, imagini si ganduri
si nici ele nu-s destul...
si ele te incurca
si cu ele poti sa cazi, sa te lovesti,
sa te impiedici,
sa obosesti,
sa ramai in urma...

Asa ca cel mai bine e sa mergi mai mult,
mai departe spre adanc
si sa ajungi la esenta,
la sentimente pure.
fara miscari, fara cuvinte,
fara ganduri, fara imagini, fara inchipuiri.
sa te dezbraci definitiv si sa ramai...

doar cu tremur,
fior,
intensitate,
realitate,
aici si acum...


--si toate astea...fara macar sa te gandesti la aceste cuvinte!--

The spiral of silence

Imi las trupul mic si gol

Sa cada ghemuit pe iarba

Si cu mainile trag cerul catre mine
Si-l respir.
Ma inchid in libertate si iubire
Recreeandu-ma in uterul silvestru,
Intim, sigur, linistit…

Ma las in dar naturii
Si intr-un ritm cu pulsul ei,
Ii simt tandretea
Eleganta, simplitatea , puritatea
Si puterea…

Pulsez in uterul silvestru
In ritm sincron cu universul,
Iar pacea si iubirea
imi recreeaza chipul.

Nature boy 3

Nature boy 2

Nature boy 1