Hoinar galactic

green tree iarba mare: e atata muzica frumoasa pe lumea asta incat te intristezi sa o asculti singur...si e atata mancare buna incat ti se apleaca sa o mananci singur, si e atat aer incat uiti sa respiri daca nu ai un motiv pentru care sa respiri... trece timpul si noi nu am mancat inca impreuna o ciorba de leustean...

trece timpul si pica arbori prin paduri,
ii invelesc zapezile si putregaiul
si isi fac veacul printre stanci...

iar noi ramanem dezveliti,
ascunsi sub haine reci,
despartiti de alte stanci
cladite de necunoscut...

ignorand prezentul,
putrezim.

cunoscand prezentul,
metamorfic hoinarim.

Strategii de amor...

de ce cucerim inimi fara sa ducem vreo lupta, fara sa avem nevoie de ele?

si de ce atunci cand ducem o lupta de cucerire o infrangem pe a noastra?

Pentru ca pornim dupa noi teritorii inainte de a ne explora propriile taramuri.

Viata printre griuri...

imi pare uneori ca...
merg printre suflete ambalate in carne,
printre universuri minunate abandonate in trupuri,
uitate de vreme
uitate de oameni
ce merg spre tinte reci,
efemere,
uitandu-se in gol
cu sete
de parca ar vedea vreun sens, acolo...

si in tacerea urbana
tresare un zambet viu, adevarat -
un copil al strazii
hraneste fericit un maidanez infometat...

atunci... rutina s-a rupt
si am pasit in real,
in prezent,
animat de un cantec pur.

Utopia...

Majoritatea oamenilor sunt nefericiti si confuzi datorita faptului ca traiesc mai multe ,,realitati".
Daca am trai toti aceeasi realitate, acelasi adevar, atat de vast (pentru ca este doar unul)... nu am mai avea timp de urat, am stii ca exista, dar nu ar mai avea loc in vietile noastre. Si nu ar fi deloc plictisitor...

e oare o utopie?

cum ar fi daca v-ati trezi dupa o coma de trei saptamani si cineva v-ar povesti apoi ce s-a intamplat? cum ati trai apoi? ce s-ar schimba in viata voastra? cum v-ati purta cu oamenii de langa voi si mai ales.... care ar fi valorile voastre apoi? Ce at vrea sa aveti, sa acumulati sa impartasiti...?

astazi am avut impresia ca a stat de vorba cu mine un prieten care mai are doar trei zile de trait si asta m-a invatat multe...
m-a dezghetat mult... m-a facut sa imi dau seama de rutina in care traim si de degeaba-ul din viata noastra....viata noastra de zi cu zi e plina de degeaba...e plina de timpi morti.

m-am simtit ca un copil care vine pentru prima data pe pamant, curios sa afle ce il inconjoara si sa isi exprima dragostea fata de tot. asa ar trebui sa ne trezim pe fiecare dimineata. ca si cum aceea ar fi prima noastra zi pe Pamant.

pentru ca...Este! noi nu stunem cei de ieri...deci oricand, in orice clipa suntem pentru prima data acolo in forma respectiva si fenomenul, contextul nu se va mai repeta nicicand...

Trezeste-te dimineata si mergi la drum...ca si cand azi, ar fi prima ta zi pe Pamant!

Talisman, cuvantul...

intr-o mare de ceata emotionala
valurile sunt varfuri ascutite de frison
dispersat in lumea larga
de-o furtuna, gandul cu elan coplesitor...

asuprita de-alte mari,
asuprita de-alte fronturi,
marea mea se-neaca
in propiile-i adancuri
si absoarbe orizonturi...

marea mea nu e vecina
si-n ea nu se varsa rauri
ci-si aduna apa din pamanturi
din izvoare crude,
nevazute...

si in fata templului de nori greoi
reusesc sa fac lumina prin cuvant,
talisman ascuns in grai
de demulturi...

adevar si dragoste
rostec corabiile
potolind furtuna
...
adevar si dragoste,
ceata dispare,
aparand lumina...

Winter mood

Eleganta iernii
reflecta poate cel mai bine
misterele Universului,
aici, pe Pamant.

eleganta fulgului de nea,
a campiilor pustii sub a caror patura rece
mocnesc mici galaxii vegetale

sau...
eleganta cantecului de om
ce se pierde intr-un vast ecou
rece, absolut

Renascut sub semnul de azur

Astazi am inteles
ca e timpul meu sa zbor
si sa culeg picuri de viata
sa imi aprind samanta ascunsa adanc,
sa o scot din tremur si din frig
apropiindu-ma de stele...

e randul meu sa zbor departe,
sa infloresc dupa un rost universal
dat tuturora sa-l imparta cu prezentul.

imi frec talpa pe pamantul inzestrat cu viata
din care absorb cuvantul
si cresc,
ma hranesc cu zestrea lasata de stele
in adancuri.

si mai departe de toate
strapung peretii,
inchizand ochii
si vad mai departe de soare
privind ceruruile din mine
preschimbate din furtuna
in albastru rasarit -

Azur, puternic, protectiv...