Naspa...

cuprins de plictiseala
pic intr-o lipsa majora de ritm,
de puls,
de schimbare,
de contrarii,
de contraste,
de balans,
de tot ceea ce da viata...

monoton,
aproape surd,
aproape orb,
incerc sa vad si sa aud din nou
lumea reala care rade in tacere
undeva pe-aici -

ascunsa de urletul masinilor,
al strazilor si-al oamenilor tristi
si surzi si orbi...
si-al hranei moarte
si-al artei pline de fum de tigara
si de podoabe urbane invalide in fata naturii,
in fata mea,

un pastor pierdut intre parcuri...