Alter ego...

luminile celeste incet se aprind
deasupra orasului...
deasupra mea,

imi trag mersul leganat, astenic
pe marginea aleii
si ma opresc nehotarat in parc, langa copac...

langa copac...ul nemiscat de-atata vreme
nemiscat de-atunci cand am mai fost...
cand am mai fost aici adus de alte ape
mai limpezi,
mai curate,
dar nu la fel de hotarate...

si n-am sa mai gasesc corabiile ce m-au adus atunci...
cum n-am sa mai fiu,
si cum nu mai sunt acelasi.

sunt mai bun,
mai trainic, mai viu...
si plutesc pe ape tulburi,
in corabii mai curate...