o zi de toamna in mijlocul verii
m-a cuprins de-a intregul.
e rece,
e muta,
e surda,
imi aduce liniste,
ma lasa in pace...
aici, e ceata doar de la etajul 4-5 in sus.
restul e limpede dar demasca griul nebun
....
vantul ocoleste orasul
iar ceata se sprijina pe blocurile mici.
toate ma fac sa simt ca
cerul se teme de noi,
ii e sila de locuintele noastre murdare,
se sfieste sa atinga asfaltul...
de temut nu cred ca se teme...dar cu siguranta ca ii provocam o sila adanca:)
RăspundețiȘtergereo zi frumoasa:)
stiu ca nu se teme...am simtit cand scriam ca nu e cel mai corect spus asa, dar ma refer mai mult la natura in cazul asta. si natura uneori se mai teme de om, e doar o metafora.:)
RăspundețiȘtergereBaaaaaaau!
RăspundețiȘtergere+ like...
RăspundețiȘtergereFrumos spus!
RăspundețiȘtergereAdor zilele alea...
Îndemnul naturii la intimitate ori meditație, introspecție.